Masa cu cântec

Masa cu cântec

Publicat: 01.01.2018

Vizualizări: 2

Copilul cu apetit capricios seamănă multă îngrijorare în sufletul părinților. Aceștia simt că una dintre cele mai mari responsabilități ale lor este hrănirea corespunzătoare a copilului. Eșecul în această întreprindere este inacceptabil, iar atunci când se întâmplă, poate genera multă frustrare.

Primul lucru la care se gândește părintele unui copil care refuză mâncarea este: „Nu cumva suferă de vreo boală?” De cele mai multe ori, răspunsul vine de la sine. Dacă cel mic are un tonus bun, aleargă și se joacă plin de energie, nu scade în greutate, nu are alte simptome care să indice vreo afecțiune, atunci probabil cauzele trebuie căutate în altă parte.

De multe ori, anumite obiceiuri instalate chiar din primul an de viață pot altera calitatea meselor unui copil. Conform teoriilor al căror inițiator este pediatrul american T. Berry Brazelton, fiecare salt înainte în dezvoltarea unui copil este precedat de un regres.

Acest fenomen a fost numit de autorul mai sus mentionat „punct de cotitură”. Iar multe dintre punctele de cotitură din perioada copilăriei au legătură cu alimentația. Spre exemplu, în preajma vârstei de un an, părinții, obișnuiți ca puiul lor să „topească” în câteva minute un castronel de piure servit cu lingurița, vor constata că acesta începe să refuze mâncarea preferată, să se agite întorcând capul. Explicația este simplă. Copilul capătă independență. Deja a descoperit mersul în picioare ținându-se de lucrurile de prin casă, acum vrea și să mănânce singur. Adoră să își înfigă mânuțele în castronel, să pipăie textura mâncării, să își distribuie conținutul prin păr și pe față sau să „picteze” măsuța din fața lui. Deși e greu pentru părinți, acesta trebuie lăsat să exploreze. Trebuie să primească lingurița lui cu care să „sape” în castron. Mâncarea făcută bucățele îi va permite să mănânce singur, fapt care îi va da mare satisfacție. Ar fi greșit să încercați să îl păcăliți să mănânce. De multe ori, o jucărie adusă la masă îi va distrage atenția și îl va determina să deschidă gura mecanic de câte ori se apropie lingurița. Astfel se pun bazele unor obișnuințe greșite, care vor continua în viitor cu mâncatul la televizor.

Sugestii:

• Nu forțați copilul să mănânce atunci când acesta dă semen că nu mai vrea.

• Dacă poftește la mâncarea voastră și aceasta e gătită corect, dați-i și lui câteva bucățele.

• Dacă după ce a mâncat începe să arunce mâncarea sau să se joace, e semn că masa s-a încheiat și că trebuie ridicat din scăunel.

La vârsta de doi ani, deja copilul trece prin provocările legate de mânuirea tacâmurilor. Este o perioadă marcată de nereușite în acest sens, care îl încarcă de frustrare. Mâncarea îi scapă din furculiță și asta îl enervează. Tentativele părinților de a-l ajuta îl vor frustra și mai tare, făcându-l să refuze mâncarea. Cel mai bine este să îi respectăm „lupta” și să îl lăsăm să o câștige singur.

La vârsta de trei ani, mesele deja sunt evenimente comune în familie, iar pentru ca o masă să fie reușită, atmosfera trebuie să fie agreabilă. Nu aduceți în discuție probleme de serviciu sau alte neplăceri (la vârste mai mari ale copilului evitați să îl întrebați despre școală la masă). Modelați-vă programul astfel încât să luați împreună micul dejun și cina. Toți membrii familiei ar trebui să contribuie la punerea și la strângerea mesei, atunci când se poate chiar la prepararea ei. Un copil va mânca cu mare plăcere un fel de mâncare la prepararea căruia a participat și el.

Nu repetați greșelile propriilor părinți, care vă țineau o oră la masă, după care vă luau farfuria din față pentru a vă servi același fel la masa următoare.

Sugestii:

• Copilul nu revine la masă odată ce s-a ridicat

• Încercați să fiți un exemplu pentru copil, fără să îi faceți observații

• Nu vă rugați de copil să mănânce

• Nu îi oferiți desertul ca mită

• Nu gătiți special pentru el

• Nu marșați la mofturile acestuia

• Nu faceți din lipsa lui de apetit o problemă de familie care urmează să fie dezbătută cu prietenii și bunicii, de multe ori în prezența celui mic.

Articol www.punctedecotitura.ro

Sfatul Walmark :

Învaţă copilul să mănânce încet. Acest lucru oferă control asupra cantităţii de mâncare consumate. Această activitate trebuie să se desfăşoare întotdeauna la masa din bucătărie şi nu în faţa televizorului. Implicarea copilului în jocuri de genul recunoaşterea unui număr cât mai mare de ingrediente din felul de mâncare poate constitui o metodă plăcută de educare în ceea ce priveşte acest obicei alimentar.