Cine nu are bunici să-și cumpere

Cine nu are bunici să-și cumpere

Publicat: 01.01.2018

Vizualizări: 49

Ceea ce au nevoie cel mai mult copiii sunt esențialele lucruri pe care bunicii le au din plin. Bunicii le oferă o dragoste necondiționată, bunătate, răbdare, umor, confort și lecții despre viață și, cel mai important, prăjituri. ”Rudolph Giuliani”

Când eram copil, bunicii erau pacea și bucuria. Toate greutățile le ștergeam cu vorba lor blândă. Dar mai ales cu imaginea lor clară din dosul pleoapelor. Nu stăteam în același oraș și nu aveam telefon mobil să îi sun oricând voiam. Dar vara petrecută la ei însemna mângâieri de care îmi amintesc și acum. Însemna destule povești care se desfășurau seara înainte de culcare, sub pleoapele grele de somn. Orice le-aș fi povestit când ne întâlneam, eram înțeleasă. Iar sfatul și dojana le spuneau astfel încât să cred că erau gândurile mele la care nu mă gândisem încă. Mâinile lor calde ascundeau mereu câte o surpriză: un pui de găină gălăgios, o pară gustoasă, o grămăjoară de alune. Mâinile acelea știau să frământe aluatul, să frângă pâinea, să taie lemne, dar și să mângâie ca nimeni altcineva.

Când eram foarte mică, mergeam la bunici în acel loc unde se trăia veșnicia. Unde natura era un loc de joacă, iar lumea respira odată cu mine. Bunicii făceau parte din acel tărâm magic, unde timpul curgea în rotocoale multicolore și totul era posibil. Erau parte dintr-un univers unde poveștile erau adevărate, curcubeiele ascundeau comori și un sărut alina durerea unei căzături.

Chiar și după ce am crescut și „bubele” nu mai erau doar la genunchi, bunicii știau cuvinte care vindecau și ceaiuri care făceau totul bine. Cea mai bună mâncare era tot a bunicii, cel mai odihnitor pat tot în casa lor, și tot acolo sfatul înțelept. Se spune „Cine nu are bătrâni să-și cumpere”. Și asta pentru că nici o familie nu e completă fără bunici, nici un om nu și-a trăit cu adevărat copilăria dacă nu a fost nepot. Bunicii sunt acel izvor de bunătate nesfârșită căruia o să-i ducem dorul atunci când nu va mai fi. Ce bine ar fi să știm să apreciem, să respectăm și să iubim bunicii! În fiecare zi în care avem șansa.

Să ne respectăm bunicii devenind bunici. Să ne creștem familia. Să ne împlinim dăruind ceea ce noi am primit când eram nepoți și am sporit devenind părinți. Să ducem mai departe ceea ce ei ne-au transmis, pentru ca bunicii să existe. Veșnic.

Articol preluat din revista Clubul Sanatatii Walmark editia toamna 2014.

Cum să evitați șocul pensionării
12.09.2019

Cum să evitați șocul pensionării

Adesea, oamenii obișnuiți cu o viață activă privesc cu teamă apropierea pensiei. Aceasta este percepută, în mod greșit, ca fiind finalul perioadei în care o persoană este utilă celor din jur.

Citește mai mult
Vizualizări: 250