Interviu Medeea Marinescu

Prospețime, energie, candoare, echilibru, optimism, bucurie...

Multe sunt stările pe care un actor trebuie să le interiorizeze pentru a putea fi una cu personajul pe care îl joacă. Dincolo de acestea descoperim omul inocent, copilul solar ce trăiește intens fi ecare poveste și reușește, într-un mod lucid, să transceadă experiența proprie.

6.12.2013

CSW : Cum faci, ca profesionist, să intri în pielea unui personaj?

MM : Sunt o actriță lucidă, un om lucid, dar am o zonă pe care mi-am cultivat-o tot timpul, aceea în care acord încredere intuiției mele. Există scenarii sau texte pe care le simt. Așa a fost cu Je vous trouve très beau. A fost un scenario pe care l-am citit dintr-o răsufl are și am empatizat cu

personajul. De fi ecare dată când îl reciteam, plângeam

la final. Sunt și scenarii pe care nu le simt, unde efortul lucid de a construi personajul este mai mare. Tu trebuie să fi i avocatul personajului, altfel ești pierdut, începi să-l caracterizezi și să-l arăți cu degetul.

CSW : Nu există o rețetă după care să faci un personaj. Abordarea diferă de la rol la rol?

MM : Nu folosesc niciodată un contur al unui personaj pe care să-l umplu. Actorul care a găsit rețeta este sigur pe el și nu mai are ce să caute. Când lucrezi un rol, trebuie să fii eliberat de ideile preconcepute, de părerile proprii și atunci vei putea să înțelegi rolul și să devii acel om. Cum ajungi în punctul acela este creația ta.

CSW : Te documentezi? Spre exemplu, ai vorbit cu o mamă care și-a părăsit copilul?

MM : Depinde de personaj. O să încep în toamnă un rol în care personajul este un medic pe ambulanță și am făcut un fel de stagiu pe ambulanță. Aveam nevoie să văd care este atmosfera când mergi cu 150 km/h, cum reacționezi când ai un pacient muribund, genul ăsta de experiențe. Dar cu o mamă care și-a abandonat copilul nu am vorbit. Sigur că, de-a lungul anilor, am avut informații, am auzit despre astfel de cazuri, dar atât. Imaginația trebuie să fi e

antrenată. E ideal să ai o zonă prielnică pentru ca ea să dea roade, și aici mă refer la un regizor bun și la parteneri buni.

CSW : Să ne imaginăm că suntem peste o sută de ani și că o tânără actriță trebuie să o interpreteze pe Medeea Marinescu. Ce i-ai recomanda?

MM : Acum mai mulți ani, pictorul Mirel Zamfi rescu mi-a făcut un portret pe care îl ador. Unii mi-au spus că nu seaman cu mine, pentru că are o privire mai tristă decât a mea. Însă, dacă voiam să semene perfect cu mine, îmi făceam o poză. Nu mă interesa redarea perfectă a trăsăturilor mele fizice, ci părerea artistului despre mine. Revenind la întrebarea ta, evident, niște obligo-uri fizice trebuie să existe, dar mi-ar plăcea să văd părerea acelei actrițe despre mine.

CSW : Îți dorești să ai și în România succesul pe care, la maturitate, l-ai avut în Franța?

MM : Nu depinde numai de mine. Sigur că mi-aș dori foarte mult, dar cinematografi a românească face 50.000 de spectatori, hai, o sută de mii în cel mai bun caz, la o populație de 22 de milioane. Dacă vrei să ai succes, trebuie să faci filme de televiziune sau seriale. Știi care este marea provocare? Să faci acele roluri care să rămână în conștiința publicului peste ani. Spre exemplu, personajul Mirabela a rămas în conștiința publicului de treizeci de ani, și asta mai ales datorită lui Gopo. Sunt foarte curioasă să văd care și câte dintre filmele pe care le-am făcut vor rămâne în memoria spectatorilor.

CSW : Ce calitate trebuie să aibă un fi lm pentru a rămâne în conștiința publicului?

MM : Sunt mai multe ingrediente, dar cred că cel de bază este ca filmul să atingă o zonă emoțională etern valabilă. Dacă atinge o zonă minoră, care acum este la modă, probabil că nu va rezista.

CSW : Cum faci să te menții în formă?

MM : Trupul este instrumentul unui actor. Eu nu prea fac sport, din păcate, dar sunt un om atent, nu sunt adepta exceselor și de fi ecare dată când depășesc un barem fixat de mine trec la regim. Nu trebuie să fi e ceva foarte strict: să nu mănânci pâine sau să fi e o felie de pâine neagră, să nu mănânci seara. Cum spuneam, esențial este să nu faci excese. Cred că oamenii se îngrașă foarte tare atunci când nu sunt atenți pe o perioadă lungă. Nu pot să cred că cineva se trezește gras într-o săptămână.

CSW : Ce îi dai de mâncare copilului tău?

MM : Băiatul meu, Luca, nu prea mănâncă dulce, în rest, mănâncă de toate, dar cu măsură. Sigur, nu consumă alimente grase, precum carnea de porc. Dar am grijă de sănătatea lui. La patru ani, îl trimit la înot și la tenis. Orice părinte ar trebui să-și dea copilul să facă un sport.

CSW : Ai vrea ca Luca să fi e artist?

MM : Nu m-am gândit la asta, dar îi place să-i facă pe ceilalți să râdă și să fie în centrul atenției. Îmi doresc să fie cineva important și să fie fericit.

CSW : Hai să jucăm un joc: eu spun un cuvânt, iar tu zici un alt cuvânt sau o propoziție cu care să caracterizezi ce am zis eu.

CSW : Prospețime.

MM : - Copil, Luca.

CSW : Energie.

MM : - Ceva solar.

CSW : Suferință.

MM : - Spaimă – pentru că mi-e frică de suferință. Știu că nu sunt capabilă de mici suferințe, ci doar de cele mari.

CSW : Candoare.

MM : - E legată de prospețime. E o formă de naivitate pozitivă.

CSW : Rutină.

MM : - Înseamnă să mori puțin câte puțin.

Echilibru.

MM : - E o componentă a fericirii.

CSW : România.

MM : - Pentru mine e un dat.

CSW : Franța.

MM : - Întâmplarea fericită a vieții mele.

CSW : Tentație.

MM : - O asociez cu un soi de curiozitate; problema e până unde

mergi.

CSW : Greșeală.

MM : - O experiență necesară.

CSW : Luciditate.

MM : - O stare de trezie.

CSW : Bucurie.

MM : - E un concept simplu, care ne scapă cel mai des.

CSW : Joci în foarte multe spectacole. Cum reușești să faci față?

MM : Nu joc în foarte multe spectacole, dar întâmplarea face că apar în spectacole care au mare succes și sunt cerute de public. Egoistul, cu Radu Beligan, spre exemplu, se joacă de nouă ani. Eu acum am șase roluri în paralel, Marius Manole are zece sau douăsprezece.

CSW : Cum stabilești limita numărului de spectacole în care să apari?

MM : Nu o stabilesc eu, ține de sinceritatea și de bunul-simț al fi ecăruia. I-am zis chiar lui Marius Manole că nu cred că aș putea să fac zece-douăsprezece roluri, pentru că m-ar stoarce emoțional. Am nevoie să mă încarc psihologic atât ca artist cât și ca om. Ori, dacă tu alergi din spectacol în spectacol, din rol în rol, unde mai ești tu? Un actor care joacă non-stop nu mai are timp să fi e el însuși.

CSW : Știu că ești în juriu la Festivalul „Ideo Ideis”.

MM : Da, și recomand tuturor acest festival, pentru că e o oază de prospețime. Ziua sunt spectacole de amatori, iar seara se joacă un spectacol cu actori profesioniști. Am jucat și eu, și Marius Manole, a jucat Mălăele, a jucat și Marcel Iureș, care e și președintele festivalului. Se țin workshopuri, Marcel Iureș a vorbit despre arta actorului, avem invitați importanți, ca Alexandru Tomescu. E o nebunie.

CSW : De ce crezi că vine lumea la teatru?

MM : În general, lumea vine la teatru pentru că are nevoie de asta, oamenii își aleg niște actori și personaje de care se atașează; și vin la teatru pentru că au nevoie să fi e cu acel om. Pe de altă parte, societatea s-a uscat, din punct de vedere emoțional, din cauza faptului că oamenii lucrează ca niște roboți în corporații. Însă avem nevoie de acea zonă umană și profundă care să ne miște, or, asta ne oferă teatrul. Teatrul te face să plângi sau să râzi, să simți că trăiești, iar oamenii au această nevoie vitală de a-și anima mușchii sufletului. Cred că teatrul este cu atât mai necesar în zilele noastre cu cât societatea evoluează și lucrurile se mișcă mai rapid, iar noi nu mai avem timp nici să suferim.

Articol preluat din revista Clubul Sanatatii Walmark editia toamna 2013

Comentarii

comentarii: 0 | ultimul: 1.1.1 0:00:00

Alătură-te discuţiei

Meniu principal

Caută

Caută

Coşul de cumpărături
Identificare
Ĩnscrie-te în CSW
x

Ai uitat parola?

Ĩnscrie-te în CSW

Login prin Facebook

APEL GRATUIT
0 800 800 279
L-V: 8:30-17:00
Vino cu noi pe Facebook