Hiperplazia benignă de prostată

HBP (hiperplazia benignă de prostată) este o afecţiune care apare în procent de 30% la bărbaţii trecuţi de vârsta de 65 de ani. Este caracterizată prin mărirea în volum a prostatei. 

Acest  fapt duce la apariţia următoarelor simptome:

• scăderea presiunii jetului urinar
• disuria (dificultatea de a urina)
• nocturia (urinări frecvente noaptea)
• senzaţia de golire incompletă a vezicii

Pentru prevenţia şi tratarea acestei afecţiuni se folosesc numeroase remedii naturiste. Printre cele mai importante amintim:

Urtica dioica (Urzica) – este o plantă des folosită în alimentaţie, dar şi în medicina naturistă. Rădăcinile şi frunzele plantei pot fi preparate sub diverse forme farmaceutice şi folosite pentru tratarea unor afecţiuni. Extern se foloseşte sub formă de şampon pentru a preveni mătreaţa şi excesul de sebum. Intern se foloseşte pentru tratarea inflamaţiilor în bolile artrozice, ca diuretic şi laxativ, în tratarea alergiilor şi în tratarea HBP. Rădăcina de Urtica Dioica este folosită pentru tratarea HBP datorită capacităţii acesteia de a reduce simptomele specifice afecţiunii. Eficacitatea tratamentului este sporită atunci când este asociat şi cu alte remedii naturiste.

Saw Palmetto (Palmier pitic) – ajută la menţinerea sănătăţii prostatei datorită conţinutului său ridicat în acizi graşi şi fitosteroli care împiedică creşterea în volum a prostatei.

Licopenul – este un colorant vegetal liposolubil care face parte din familia carotenoidelor. Se găseşte în cantităţi ridicate în pepene roşu şi tomate. Licopenul are capacitatea de a proteja organismul împotriva acţiunii radicalilor liberi. În urma unui studiu efectuat în 2010 s-a dovedit faptul că licopenul are un caracter puternic antioxidant prevenind dezvoltarea cancerului de prostată. În acelaşi timp împiedică legarea celulelor canceroase de sursele de sânge determinând astfel moartea acestora. În alimente licopenul se găseşte sub denumirea de E160d.

Seleniul – este un element chimic descoperit de Berzelius în anul 1817. La începutul secolului IX  seleniul a fost considerat otravă. Începând cu secolul   XX   acesta a început să fie utilizat în industrie pentru fabricarea cauciucului, în agricultură şi în medicină. În prezent, seleniul se foloseşte în scopuri terapeutice în compoziţia şampoanelor, dar este folosit în special pentru potenţialul său de a reduce riscul dezvoltării cancerului de prostată. Seleniul intră în compoziţia enzimei glutation-peroxidaza, enzimă cheie cu un rol antioxidant esenţial. Din aceste motive este impus aportul zilnic de seleniu. Doza zilnică recomandată pentru adulţi şi copii peste 14 ani este de 55 µg. În tratamentul de prevenţie a cancerului de prostată se folosesc doze mai mari (aprox 200 µg). Cantităţi  mai mari de 400 µg sunt considerate supradoză.

Benefice în tratarea afecţiunilor prostatei sunt, de asemenea, şi vitaminele C, E, B6 şi D.

Alexandra Gainusa

Consultant Walmark